Tangential (ro)

An intro I made for a werewolf mafia I was game mastering some time ago. I kind of enjoyed writing it ;)).

Un trasnet spinteca aerul noptii si ma face sa sar in capul oaselor. Dar nu furtuna si obloanele izbite de vant m-au trezit. Iar am visat, si acum o spaima cunoscuta ma tine treaz in cearsafurile leoarca, cu ochii inca larg deschisi a groaza.

O variatie pe aceeasi tema, fantasme ale mintii mele amestecate cu franturi de amintiri. Tura asta se facea ca o luasera razna toti cainii din sat, scapasera din lanturi si goneau in haite prin desisurile padurii urate din Valea Rea.

Se innopta, era a furtuna, tata plecat de doua zile sa duca caii pe plai ca-n fiecare toamna iar eu pe prispa, bucurandu-ma de spectacolul stihiilor dezlantuite .. pe atunci vedeam altfel lucrurile ... Deodata printre brazii uriasi de pe coasta din fata casei au inceput sa coboare umbre, ghiceam ca erau cainii scapati, coborau in fuga de parca ar urmari sau i-ar urmari ceva. Am strigat la mama sa aduca pusca tatei, daca dadeau lupii la vite de pe acum nu ieseam cu bine din iarna. Mama cu fratii mici a ramas in casa, eu am pornit-o spre staul, nu aveam frica de lupi si trageam chiar mai bine decat tata. In fata staului, infipt pe picioare, il gasesc pe Flambur, cel mai strasnic dulau al tatei pe care il lasa mereu cu noi cand pleca dar care acum fugise de vreo doua saptamani cu toti ceilalti .. Bun, daca erau lupi imi va fi mai usor cu el la cum ii simte. Dar ceva nu era in ordine .. coama ii era ridicata pe spate si maraia dusmanos la mine. Deodata apar de dupa staul inca cativa dulai. Imaginile fug cum se intampla in vise, si ma vad in fata casei inconjurat de cainii salbaticiti si prea speriat ca sa ma gandesc la pusca. Nu stiu cum ridic ochii spre padure si ma ingrozesc: un lup alb, urias, nenatural de mare si parca luminand gonea la vale, indreptandu-se spre casa. Fug, tremur, ma impleticesc, abea reusesc sa inchid usa inainte ca fiarele sa-si clampane coltii in carnea mea. Inchidem obloanele in graba, in timp ce afara furtuna se dezlantuie odata cu cainii care scrijelesc, sapa pe sub grinzile temeliei, urla mai salbatic decat i-am auzit vreodata. Ne adunam toti in camera mare, in fata usii de stejar, fratiorii si mama plang, tremura, eu reusesc sa pun doua gloante pe teava cu mainile nesigure si acum o tin indreptata spre usa de care se izbeau ca innebuniti dulaii. Deodata se face liniste .. parca se opreste si furtuna. Insa doar pt o secunda, in clipa urmatoare usa zboara in tandari si in casa navaleste o fiara cum nu am mai vazut, un animal urias, lup pe doua picioare, falcile imense ranjite si pline de bale, cu blana insangerata lucind in lumina fulgerelor. Ridic pusca cu ultimele puteri ale unei fiinte secatuite de groaza, o intrept spre capul bestiei .. dar ochii goi, cruzi, ma opresc pt o secunda ... iar o licarire cunoscuta din ei ma paralizeaza de groaza .. acea groaza care m-a schimbat pe vecie ...

Sunt blestemat, o stiu. Si este, iar, timpul.